Primarul orașului Nürnberg a acordat Cardurile de Voluntariat
“Poate reușim să arătăm lumii întregi că românii sunt darnici cu cei din jur, sunt buni și au atâtea de făcut pentru semenii lor, fără a aștepta de undeva ceva material. Un simplu multumesc este suficient, alături de o îmbrățișare caldă și un zâmbet”. Ionela van Rees-Zota
Români apreciați de nemți pentru implicare în acțiuni civice
Pe data de 5 decembrie, în ajun de Moș Nicloae, la Nürnberg s-au decernat cardurile de voluntariat și diplomele pentru cei care, de mai mulți ani, sunt angajați în diferite acțiuni civice de voluntariat. Cu acest prilej, la Primăria din Nürnberg, au fost acordate 300 de carduri de voluntariat. Înmânarea cardurilor a fost făcută de primarul orașului, Dr. Ulrich Maly. Pentru că la acest eveniment a fost premiată și Ionela van Rees-Zota, directorul Agenției de Presă AȘII ROMÂNI și al ziarului VOCEA TA, ziar care apare în Austria, Belgia, Germania și Olanda, i-am adresat câteva întrebări pentru a afla mai multe despre activitatea sa ca voluntar.
Adriana Lucia Ciugudean: ( A.L.C): – Dragă Ionela, noi ne cunoaștem de câțiva ani buni și știu tot ce faci pentru comunitatea de români din zonă și nu numai. Pentru cititorii noștri, poți spune în ce constă munca ta de voluntariat?
Ionela van Rees-Zota ( I.v.R.- Z): – Așa cum și tu știi, încă de la început, când am venit în Germania, m-am angajat în munca de voluntariat. Știu că pentru români acest termen este mai greu de acceptat, deoarece foarte mulți oameni se gândesc că în spatele acestei munci există sigur un avantaj financiar sau de altă natură. Ei bine, nu există! Ba din contră: Am investit bani din bugetul propriu, al Asociației sau chiar al Editurii pe care o dețin. M-am implicat cu tot sufletul în multe proiecte. De exemplu, am înființat Biblioteca ”Ion Minulescu”, instituție de cultură care găzduiește peste 12.000 de volume. Timp de patru ani, am suportat din banii mei toate cheltuielile de funcționare a acestei biblioteci și a Centrului Cultural. Din păcate, din lipsa resurselor financiare, a trebuit să punem lacătul pe ușă. Sper, însă, că în viitorul apropiat se vor redeschide porțile, deoarece există un interes mare din partea comunității. Un alt proiect căruia mă dedic cu mare dragoste, de peste șase ani, este organizarea întâlnirilor cu persoanele trecute de vârsta a doua. De un an de zile, săptămânal mă întâlnesc în cadrul unor manifestări cu un grup de mămici și copii preșcolari. De asemenea, sunt multe situațiile în care ofer gratuit consultanță socială și juridică. Poate nu este lipsit de importanță să menționez că ziarul și Agenția de Presă, două instituții media de limba română, importante pentru românii din Diaspora, se susțin din publicitate și din voluntariatul colectivului redacțional. Ziarul este distribuit gratuit, tocmai pentru ca românii să poată fi informați, știrile Agenției de Presă sunt accesibile tuturor cititorilor, zilnic, fără vreo plată. Am organizat inclusiv concursuri la care cititorii sunt premiați cu câte un abonament la ziarul Vocea Ta.
Totodată aș vrea să-ți mai spun că, pentru a facilita comunicarea originarilor din România cu instituțiile din Germania, mai ales a românilor recent sosiți, m-am înscris la un curs organizat de Primăria din Nürnberg. Mă aflu pe lista persoanelor desemnate de către Primăria din Nürnberg. Proiectul Primăriei prevede desemnarea unui grup de persoane de diferite naționalități care vor acționa ca voluntari.
A.L.C.: – Ce reprezintă pentru tine Cardul de Voluntar?
I.v.R.- Z.: – Încă de la începutul activității mele ca voluntar, mai multe persoane mi-au acordat încrederea lor și acest lucru m-a încurajat, m-a motivat să fac mai mult. Autoritățile din Nürnberg mi-au pus la dispoziție un spațiu în care îmi desfășor activitatea de voluntariat. Obligația mea, a echipei cu care colaborez, este aceea de a întocmi un raport în care se menționează activitățile zilnice, săptămânale, temele proiectelor, numărul participanților. La sfârșitul anului, se face o evaluare a tuturor acțiunilor desfășurate în locația pe care ne-a oferit-o Primăria. Faptul că, de peste șase ani, avem rezervat acest spațiu, denotă că ceea ce fac este de bun augur și merită continuat. Cred că aprecierea de care mă bucur din partea Primăriei Nürnberg și a societății civile s-a concretizat în Cardul de Voluntar, o mare onoare pentru mine. Alături și împreună cu mine în implemntarea multor acțiuni civice se mai află încă patru persoane, sași originari din România. Aceștia sunt Maria Croitoru, Meta Reisch- Bootsch, Carmen Binder și Simone Darlau, oameni care se implică în munca de voluntariat, de mulți ani, și pentru care am toată stima și respectul. Repet, acest card nu are o valoare materială, are, în schimb, o valoare de recunoaștere a muncii pe care o depui de ani de zile. Acest card te scoate un pic în evidență prin faptul că ceea ce faci, faci bine și că munca pe care o depui este recunoscută și la nivel înalt. Acest card este recunoscut la nivel de Land și pentru susținerea Proiectului din Bayern sunt aproape 5000 de parteneri. Acest Proiect este nou și se bucură deja de aprecierea mai multor firme de renume care și-au manifestat disponobilitatea de a-l sprijini.
A.L.C.: – Care sunt avantajele acestei munci de voluntariat?
I.v.R.-Z.: – Probabil, unii cred că, în urma acestor sute de ore de voluntariat, ai cu siguranță avantaje materiale. Nu! Trebuie menționat faptul că aici, în Germania, statutul de voluntar este ceva absolut normal. Numai în Nürnberg sunt peste 100.000 de persoane, fără a avea niciun interes personal și niciun avantaj. Statutul de voluntar este ceva firesc, ceva normal și dacă ne uităm și la oamenii care au fost prezenți la acest eveniment, veți vedea că mai mult de 70 % sunt persoane de vârsta a treia. Iată că pensionarii vor să fie de ajutor. Nu vor să stea acasă, ci vor să fie de folos celor din jur. Pe foarte mulți îi găsim în azilele de bătrâni, ca să dea o mână de ajutor, să ajute alte persoane în vârstă. În același timp, îi găsim ca participanți în diferite acte caritabile, în centrele pentru copii sau spitale. Se simt utili și acest lucru le înseninează ziua.
În ceea ce mă privește, e altceva. Nu am ajuns încă la vârsta penionării. Eu dau din timpul meu liber ( care și așa nu e destul de mult ), dar îmi place să ajut. Pur și simplu mă hrănesc cu bucuria celor din jurul meu. Când îi văd mulțumiți, fericiți, împliniți, sufletul crește în mine. Un al doilea lucru care mă bucură când fac acest lucru este faptul că oamenii care știu să fie ooameni, îți rămân prieteni pentru tot restul vieții. Așa am legat prietenii frumoase, cu oameni simpli, care pur și simplu le place să fie în jurul meu. Doar la un ceai sau cafea, vorbind, spunându-le bancuri și interacționând cu cei din jur. Avem evenimente anuale, care deja au devenit o tradiție. De mărțișor, Ziua Femeii, Paștele, petrecerea de vară ( întotdeauna la un grătar), zilele de naștere ale unor scriitori recunoscuți, petrecerea de iarnă și alte evenimente pe care le stabilim de comun acord. Am o familie frumoasă, trei copii minunați, sunt sănătoasă și dacă Dumnezeu a fost atât de darnic cu mine, atunci pot da și eu celor din jurul meu ceea ce pot. Îmi place să lucrez cu oamenii, îmi place să fac lucruri frumoase și bune. Vorba domnului primar al orașului Nürnberg, Dr. Ulrich Maly: ”Societatea poate avansa frumos și datorită voluntariatului. Fără voluntari, viața noastră e rece, incompletă, pentru că totul se canalizează înspre materialism. Atunci când faci ceva din suflet, totul este altfel.”
A.L.C.: – Te-ai lovit de persoane care nu sunt atât de deschise la voluntariat?
I.v.R.-Z.: – Sigur că da. Sunt oameni și oameni. Nu îi poți mulțumi pe toți. Eu am o zicală și în același timp un crez. Zicala e: „În pomul care nu rodește, nu aruncă nimeni cu piatra“. Și crezul meu este următorul: cine are aceleași intrerese cu tine, rezistă lângă tine, cine are altele, va dispărea. Eu numesc asta, selecție naturală. Eu merg înainte, așa cum știu, și sunt sigură că nimic și nimeni nu mă poate opri, în afară de Dumnezeu.
A.L.C.: – Un gând pentru cititorii noștri?
I.v.R.-Z.: – Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, le doresc tuturor cititorilor, tuturor românilor, sașilor, germanilor, tututor credincioșilor, oriunde s-ar afla, un Crăciun fericit alături de cei dragi, pace sufletească și un An Nou 2017 plin de bucurii și sănătate. Ar fi minunat dacă la următoarele dăți când se vor acorda aceste carduri am fi mai mulți români. Poate reușim să arătăm lumii întregi că românii sunt darnici cu cei din jur, sunt buni și au atâtea de făcut pentru semenii lor, fără a aștepta de undeva ceva material. Un simplu multumesc este suficient, alături de o îmbrățișare caldă și un zâmbet. (Adriana-Lucia Ciugudean ,http://www.asiiromani.com)